Am găsit în tine tot ce-am căutat,
Visam la final, dar fără de start.
Visam la o casă micuță într-un sat,
Visam la copii, da’ asta treptat!
Ultima piesă de dragoste scrisă,
Sper să nu pară deloc că e tristă.
Ultima scrisoare trimisă,
Sper s-o primești, adresa-i precisă.
Istoria ta cu final fericit,
Rău că n-am reușit să te felicit.
Tu știi că doare, dar tac și înghit,
O să am grijă de mine, promit!
Ești prea departe, singură știi,
Dar inima-ntreabă când o să vii.
Eu încă îți scriu, tu nu-mi mai scrii,
Nu ai nevoie de poezii!
Ești prea departe, singură știi,
Dar inima-ntreabă când o să vii.
Eu încă îți scriu, tu nu-mi mai scrii,
Nu ai nevoie de poezii!
Vreau, dar nu scriu, deja-i târziu,
Să fiu cine vrei sau să nu fiu.
Vreau, dar nu știu ce să mai scriu,
Totul e simplu, deja-i târziu.
Poezii noi, strofele vechi,
Am fost pereche, acum suntem perechi.
Diferiți, dar uniți ca o sonată,
Minte-mă frumos, cum o făceai odată.
Minte-mă frumos, minte-mă nesănătos,
Totu-i dureros că-s gelos, dar ce folos?
Minte-mă, vindecă-mă, strigă-mă,
Sufăr, că mă tem să fug de teamă.
Supără-mă, alungă-mă,
Strânge-mă-n brațe, iubește-mă,
Spune-mi că ne vom revedea,
Nu mă răni, hai, minte-mă.
Ești prea departe, singură știi,
Dar inima-ntreabă când o să vii.
Eu încă îți scriu, tu nu-mi mai scrii,
Nu ai nevoie de poezii!
Ești prea departe, singură știi,
Dar inima-ntreabă când o să vii.
Eu încă îți scriu, tu nu-mi mai scrii,
Nu ai nevoie de poezii!